Descrierea proiectului

harta 2

Aria de Protecţie Specială Avifaunistică ROSPA0076 Marea Neagră a fost declarată prin HG nr. 1284/2007, privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte a reţelei ecologice europene Natura 2000 în Romania.

În conformitate cu prevederile OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, siturile de importanţă comunitară sunt  acele arii care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale din anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar din anexa nr. 3 şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa reţelei “NATURA 2000″ , şi la menţinerea diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective.

Situl se întinde pe teritoriul administrativ a două judeţe, și anume: Constanţa şi Tulcea.

Pentru siturile Natura 2000, care sunt încadrate conform legislaţiei naţionale ca arii speciale de protecţie avifaunistică, nu este obligatorie realizarea unei zonări din punctul de vedere al managementului.

Proiectul va fi implementat în: Regiunea de Dezvoltare Sud – Est

Judeţele: Constanţa şi Tulcea

Zona implicată în desfăşurarea proiectului se poziţionează de-a lungul ţărmului Mării Negre cu unele întreruperi în zonele cu desfăşurare de activităţi economice, industriale şi de transport.

Astfel întinderea zonei de desfăşurare a proiectului va fi spre est de linia de demarcare a ţărmului în largul Mării Negre până la izobata de 22 de metri. Valoarea de suprapunere a sitului cu UAT-urile din zonă este 0, dar există o serie de localităţi limitofe acestuia în partea vestică şi anume:

    • • în județul  Constanţa: 12 localități (comuna Limanu,  municipiul Mangalia, comuna Costinești, comuna 23 August, comuna Tuzla, Eforie, comuna Agigea, municipiul Constanța, Năvodari, comuna Corbu, comuna Istria, comuna Mihai Viteazu);
    • • în judetul Tulcea: 4 localități (comuna Jurilovca, comuna Murighiol, Sulina, comuna Sfântu Gheorghe).

Aria de protecție specială avifaunistică ROSPA0076 Marea Neagră a fost atribuită în custodie împreună cu situl de importanţă comunitară ROSCI0197 Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud declarată conform OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a Reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Aria de protecţie specială avifaunistică ROSPA0076 Marea Neagră este situată în judeţele Constanţa şi Tulcea:

Judeţul Constanţa: Constanţa (<1%), Corbu (<1%), Costineşti (<1%), Eforie (<1%), Limanu (<1%), Mangalia (<1%), Mihai Viteazu (<1%), Tuzla (<1%). Judeţul Tulcea: Jurilovca (<1%), Sfântu Gheorghe(<1%), Sulina (<1%).

Calitate şi importanță

 Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanță comunitară ar trebui să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenţi factori abiotici şi biotici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestor specii.”

Aria de protecţie specială avifaunistică găzduieşte efective importante ale unor specii de păsări protejate.Conform datelor avem următoarele: categorii:

    • a)     10 specii de păsări din Anexa 1  Directivei de Păsări;
    • b)     20 de specii migratoare , listate în anexele Convenției asupra speciilor migratoare;
    • c)     2 specii de păsări periclitate la nivel global.

Faună

Situl este important doar în perioada de migrație si iernare pentru speciile:

Pelecanus crispus                                Phalaropus lobatus                   Fulica atra

Branta ruficollis                                   Chlidonias niger                         Aythya marila

Gelochelidon nilotica                          Gavia stellate                             Bucephala clangula

Sterna albifrons                                   Larus genei                                 Anas platyrhynchos

Sterna caspia                                       Puffinus yelkouan                      Anas penelope

Larus minutus                                      Podiceps nigricollis                   Tachybaptus ruficollis

Sterna sandvicensis                            Mergus merganser                    Larus fuscus

Cygnus cygnus                                     Larus cachinnans                        Podiceps cristatus

Larus melanocephalus                       Podiceps grisegena                    Aythya fuligula

Mergus albellus                                   Larus ridibundus                        Larus canus

Sterna hirundo                                     Phalacrocorax carbo                  Mergus serrator

Chlidonias hybridus                             Anas strepera

Gavia arctica                                         Aythya ferina

În perioada de migrație situl găzduiește mai mult de20.000 de exemplare de păsări de baltă, fiind posibil ca sit RAMSAR.

Relief

ROSPA0076 Marea Neagră se întinde în zona costieră românească în arealul Platoului continental, în special deasupra şelfului intern, cu exindere în larg până în jurul izobatei de 22 metri; cea mai mare lăţime a sitului, în partea nordică, este de cca 20 km.

Platoul Continental al Mării Negre în zona costieră :

    • • Frontul Deltei Dunării
    • • Șelful extern
    • • Şelful intern
    • • Prodelta Dunării

Clima

Specificul climatic din zona Dobrogei maritime constă în lipsa extremelor termice de-a lungul anului. Din cauza circulaţiei predominant vestice a aerului, influenţa moderatoare a Mării Negre se resimte numai pe o fâşie lată de 20-25 de kilometri de-a lungul ţărmului.

Din punct de vedere termic, temperaturile medii anuale din zona costieră românească oscilează între 11,2°C (în nordul Dobrogei) şi 11,5°C spre sud, conform datelor din Registrul meteorologic al staţiilor Sulina şi Mangalia. Datorită influenţei apelor marine, în evoluţia anuală a temperaturii aerului din zona costieră se produce o întârziere a fazelor de încălzire şi răcire a aerului. Precipitaţiile, reduse cantitativ, sunt distribuite neuniform în spaţiu şi timp, perioada cea mai bogată fiind la sfârşitul primăverii – începutul verii. Indicele de ariditate de 2,2 (cel mai ridicat din întreaga ţară) caracterizează ţinutul ca foarte uscat.

Umiditatea relativă a aerului este de 83%. Vânturile bat predominant dinspre nord, nord-vest şi nord-est cu o viteză medie anuală de 6,7 m/s. Radiaţia solară totală este de 1500 kWh/ m².

Parametri fizico-chimici şi hidrodinamici:

• Salinitatea

Apa Mării Negre are o salinitate medie de circa 18 ‰ la suprafaţă şi de circa 22.5 ‰ la fund. Regimul salin al Mării Negre în zona costieră românească, este dependent de aportul de apă sărată din Marea Marmara şi de aportul de apă dulce vărsat de râurile din vestul Mării Negre.

Sub influenţa vărsării apelor dulci ale râurilor tributare Mării Negre, are loc o variaţie sezonieră a salinităţii de suprafaţă în zona de coastă românească la Marea Neagră, media anuală fiind de 14,7 ‰.

• Temperatura apei şi îngheţul

Temperatura medie anuală a apei mării este de circa 13,9°C la suprafaţă, valoarea minimă fiind 5,7°C şi maxima 22,3°C. Apariţia gheţii în zonă, este posibilă numai în lunile ianuarie şi februarie, atunci când se înregistrează cele mai scăzute temperaturi ale atmosferei.

În iernile aspre cu temperaturi ale aerului sub –20°C timp de 10 zile, poate apărea pod de gheață lângă ţărm pe lăţimi de sute de metri. În rest, în funcţie de formarea gheţurilor pe Dunăre, pot apărea sloiuri în tranzit.

• Curenţii

În zona litoralului românesc al Mării Negre cei mai puternici curenţi de suprafată, sunt produşi de vânturile tari care suflă din direcţia NE.

Vânturile care suflă la litoralul românesc, nu prezintă regularităţi cu caracter de permanenţă. În lunile de iarnă în zona Constanţa sunt mai frecvente vânturile din nord-est, nord, nord-vest şi vest, iar primăvara cele din sud şi sud-est.

• Valurile

Prin poziţia sa geografică, zona litoralului românesc este expusă vânturilor producătoare de valuri. Starea de calm a Mării Negre în zona litoralului românesc durează circa 2 % din an. Valurile de vânt ating înălţimi de până la 11 m şi perioade medii de cca 10 s.

Cele mai multe valuri de vânt se înregistrează pe direcţia N-E (direcţia vânturilor dominante), în timp ce pe direcţia est (normală pe direcţia ţărmului) se înregistrează aproape 40% din totalul valurilor de hulă.

Pedologie

În zona nordică a litoralului maritim, nisipurile sunt în cea mai mare parte de origine terigenă, danubiană, cuarţoase-micacee, cu un conţinut de carbonat de calciu redus. La sud de Capul Midia, predomină nisipurile de origine biogenă, cu numeroase fragmente de cochilii şi cu conţinut mai ridicat de carbonat de calciu.

Geologie

Structura geologică a Dobrogei nu cunoaşte graniţe, delimitări apă – uscat, aceasta se continuă în zona şelfului intern pe care se conturează arealul  SPA Marea Neagră.

Zona litorală cuprinsă între Capul Midia şi Capul Tuzla aparţine, din punct de vedere geologic şi structural, unor mari unităţi de platformă din vorlandul carpatic: Platforma sud – dobrogeană şi Masivul central dobrogean.

 Formaţiunile precuaternare din Dobrogea Centrală şi de Sud sunt acoperite cu o cuvertură de depozite loessoide şi de argile roşii – brune.

Depozitele loessoide sunt foarte extinse, acoperind ca o manta fundamentul regiunii, de sub care apar, pe alocuri, formaţiuni precuaternare. Sursa materialului este multiplă; vânturile de nord – est au adus de la distanţe mari particule de praf preluate din depozitele fluvio – glaciare ale râurilor din partea sudică a Rusiei. Pentru loessul din Dobrogea, aluviunile Dunării au constituit, dar numai pentru ultimele două strate de loess, o sursă importantă.

Analiza sedimentologică şi geomorfologică a ţărmului românesc al Mării Negre evidenţiază existenţa a trei sectoare distincte:

    1. Sectorul Sulina – Cap Midia  caracterizat  printr-un ţărm jos, acumulativ şi instabil;
    2. Sectorul Cap Midia – Cap Singol reprezintă un sector litoral de trecere, unde apar corpuri acumulative nisipoase mari, extinse între promontorii cu faleză activă;
    3. Sectorul Cap Singol – Vama Veche se individualizează prin predominarea ţărmului cu faleză activă, întrerupt în dreptul limanelor de bariere litorale. Se remarcă participarea cu totul nesemnificativă a sursei de aluviuni danubiene la constituţia depozitelor litorale.

Tipuri de ecosisteme

Zona de tranziţie continent-mare cuprinde în afara apelor marine puţin adânci, aria ecosistemului natural Dunăre – Delta Dunării, inclusiv complexul lagunar Razelm-Sinoie şi uscatul învecinat.

În interiorul Deltei se găsesc peste 32 de tipuri de ecosisteme dintre care cele mai importante sunt: ecosistemul apelor curgătoare: braţele Dunării, canale şi gârle; ecosistemul apelor stagnante: lacurile, canale împotmolite şi unele gârle; ecosistemul suprafeţelor mlăştinoase şi inundabile (al stufăriilor şi plaurului) – stufărişurile înconjoară lacurile pe care cu timpul le invadează. Unele specii de Aves caracteristice acestor ecosisteme se regăsesc şi în arealul SPA Marea Neagră, caracterizat în special de ecosistemele marin, lagunar.

Change this in Theme Options
Change this in Theme Options