REŢEAUA ECOLOGICĂ NATURA 2000

1. Legislaţie

Directiva Păsări şi Directiva Habitate au fost transpuse în legislaţia naţională prin OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor natural protejate, conservarea habitatelor natural, a florei şi faunei sălbatice, cu modificaările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 49/2011. Prin acest act normativ, siturile Natura 2000 au statut de arie naturală protejată. Conform Directivei Habitate, România are obligaţia desemnării de situri de importanţă comunitară (SCI – pentru prezenţa specilor şi habitatelor de interes comunitar). Conform Directivei Păsări, România a desemnat arii de protective specială avifaunistică (SPA – pentru prezenţa speciilor de păsări).

 2. Procedura de desemnare a siturilor Natura 2000

Romania a propus şi a transmis CE listele cu SCI şi SPA pe parcursul anului 2007. Cele 2 liste au caracter juridic la nivel naţional, fiind aprobate prin ordin de ministru (SCI) şi hotarare de guvern (SPA). Suprafatţa siturilor Natura 2000, la nivelul anului 2007, era de aproximativ 17% din suprafata ţării. În iunie 2008, au avut loc seminariile biogeografice în care România a susţinut şi negociat cu Comisia Europeană suficienta desemnare a SCI pentru habitatele şi speciile de interes comunitar. Ca urmare a acestor seminarii, a fost necesară desemnarea de noi situri Natura 2000, România transmiţând Comisiei Europene în 2011 a doua listă de SCI. Suprafaţa reţelei Natura 2000 a crescut la aproximativ 23%. În octombrie 2012 a avut loc cea de a doua sesiune de seminarii, în urma căreia România mai trebuie să desemneze noi situri Natura 2000.

 · Arii de protecţie specială avifaunistică

Ariile de protecţie specială avifaunistică sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, readucea într-o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice. Managementul ariilor speciale de protecţie necesită planuri de management adecvate, specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri de management, şi măsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi a perturbării speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau proiect care nu are legătură directă sau nu este necesar pentru managementul ariei de protecţie specială avifaunistică, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, singur sau în combinaţie cu alte planuri ori proiecte, este supus unei evaluări adecvate a efectelor potenţiale asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, având în vedere obiectivele de conservare a acesteia. Ariile speciale de protecţie sunt desemnate prin hotărâre a Guvernului şi fac parte din reţeaua europeană “NATURA 2000″.

 · Situri de importanţă comunitară

Siturile de importanţă comunitară reprezintă acele arii care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale din anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar din anexa nr. 3 şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa reţelei “NATURA 2000″ şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanţă comunitară ar trebui să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenţi factori abiotici şi biotici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestor specii.

Change this in Theme Options
Change this in Theme Options